Malpraxis medical – Despăgubiri pentru erori medicale

Malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, care produce un prejudiciu pacientului și atrage răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de servicii medicale (art. 653 alin. 1 lit. b din Legea nr. 95/2006).

Exemple frecvente: diagnostic greșit sau întârziat, intervenție chirurgicală făcută neglijent, administrarea unui tratament nepotrivit, supraveghere insuficientă după operație, infecții dobândite în spital.

La ce să fii atent: medicul are o obligație de diligență, nu de rezultat. Personalul medical nu răspunde pentru complicațiile și riscurile general acceptate ale tratamentului, pentru infecțiile nosocomiale sau pentru dotarea insuficientă (art. 654 alin. 2 din Legea nr. 95/2006); în unele dintre aceste cazuri poate răspunde însă unitatea sanitară.

Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, inclusiv prin neglijență, imprudență sau cunoștințe medicale insuficiente (art. 653 alin. 2 din Legea nr. 95/2006). Unitatea sanitară răspunde, la rândul ei, în anumite situații, de exemplu pentru infecțiile dobândite în spital sau pentru defectele cunoscute ale echipamentelor și dispozitivelor medicale; ea răspunde și în solidar cu medicii care lucrează acolo (art. 655 din Legea nr. 95/2006).

Personalul medical, din sistemul public și din cel privat, este obligat să aibă asigurare de malpraxis (art. 667), iar asigurătorul plătește, în limitele poliței, despăgubirile și cheltuielile de judecată ale pacientului (art. 668).

La ce să fii atent: în proces se cheamă, de regulă, și medicul, și unitatea sanitară, și asigurătorul. Peste limitele poliței, răspund medicul și spitalul.

Pentru orice intervenție medicală, pacientul trebuie informat despre diagnostic, tratamentul propus, riscurile și alternativele, iar pentru metodele cu potențial de risc acordul trebuie dat în scris (art. 660 din Legea nr. 95/2006).

Dacă intervenția s-a făcut fără acordul tău informat, în afara situațiilor de urgență, răspunderea poate exista chiar dacă actul medical a fost corect din punct de vedere tehnic (art. 653 alin. 3 și art. 662 din Legea nr. 95/2006).

La ce să fii atent: un formular de consimțământ general, semnat fără explicații despre riscurile concrete, poate fi contestat.

Ai drept de acces la datele tale medicale (art. 24 din Legea nr. 46/2003), inclusiv la foaia de observație, protocolul operator și rezultatele analizelor și investigațiilor. La externare, ai dreptul la un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului și tratamentului.

Formulează cererea în scris, către conducerea unității sanitare, și păstrează dovada înregistrării. În caz de deces, informațiile pot fi accesate de persoana desemnată de pacient în foaia de observație sau, în anumite condiții, de moștenitori, pe baza certificatului de moștenitor (art. 24 alin. 2–3 din Legea nr. 46/2003).

La ce să fii atent: documentele medicale sunt baza oricărei analize. Cere-le cât mai repede, înainte de orice alt demers.

Într-un caz de malpraxis, instanța sau procurorul dispune, de regulă, o expertiză medico-legală făcută de o comisie de specialiști. Expertiza stabilește dacă tratamentul a respectat standardele medicale și dacă există o legătură între eroare și prejudiciu.

Poți propune un expert-parte, care participă la expertiză și îți susține punctul de vedere, și poți formula obiecțiuni la raport.

La ce să fii atent: înainte de proces, o analiză a dosarului de către un medic consultant independent te ajută să afli dacă ai un caz solid.

În funcție de situație, poți folosi una sau mai multe căi:

• procedura extrajudiciară prevăzută de Legea nr. 95/2006, în fața Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, de la direcția de sănătate publică județeană; comisia decide în cel mult 3 luni, iar decizia se poate contesta în 15 zile la tribunal (art. 679–684 din Legea nr. 95/2006);
• procesul civil pentru despăgubiri, împotriva medicului, a unității sanitare și a asigurătorului;
• plângerea penală, când eroarea a dus la vătămări grave sau la deces, cu posibilitatea constituirii ca parte civilă;
• sesizarea disciplinară la Colegiul Medicilor, care poate sancționa medicul, dar nu acordă despăgubiri.

La ce să fii atent: alegerea căii contează pentru costuri, durată și probe. Procedura la comisie nu te împiedică să mergi direct în instanță (art. 684 alin. 3). Merită discutată cu un avocat înainte de primul demers oficial.

Acțiunile pentru malpraxis se prescriu în 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor care sunt infracțiuni (art. 688 din Legea nr. 95/2006).

Consecințele unei erori pot fi descoperite abia după un timp, iar momentul producerii prejudiciului se analizează pentru fiecare caz. Nu amâna demersurile.

La ce să fii atent: procedurile extrajudiciare și penale au propriile termene, iar unele sunt scurte. Nu lăsa să treacă timpul după ce ai aflat de eroare.

Prejudiciul material include cheltuielile cu tratamentele suplimentare, intervențiile corective, recuperarea, îngrijirea și veniturile pierdute. Dacă ți-a scăzut definitiv capacitatea de muncă, se poate acorda o rentă (art. 1387–1388 Cod civil).

Daunele morale acoperă suferința și restrângerea posibilităților de viață familială și socială (art. 1391 Cod civil); instanțele țin seama de sechele și de prejudiciul estetic. În caz de deces, pot cere despăgubiri și membrii familiei.

La ce să fii atent: se despăgubește doar prejudiciul cauzat de eroare, nu și cel care s-ar fi produs oricum din cauza bolii. Expertiza face această distincție.

Cazurile de malpraxis sunt printre cele mai complexe litigii de despăgubire. Costurile includ taxele judiciare, expertiza medico-legală, eventual onorariul expertului-parte și al avocatului. Litigiile se judecă de tribunal, secția civilă, din locul în care a avut loc actul medical (art. 687 din Legea nr. 95/2006).

Un proces cu expertiză medico-legală în comisie poate dura, în practică, peste un an la prima instanță. Dacă câștigi, cheltuielile de judecată pot fi recuperate de la partea care pierde.

La ce să fii atent: o înțelegere cu asigurătorul de malpraxis poate scurta mult drumul, dar accept-o doar după ce îți cunoști prejudiciul real și perspectivele.