Executare silită pentru creditori – Recuperare creanțe

Executarea silită poate porni numai pe baza unui titlu executoriu, adică a unui document căruia legea îi recunoaște puterea de a fi executat cu forța (art. 632 Cod procedură civilă). Fără titlu, mai întâi trebuie obținută o hotărâre, de exemplu prin ordonanță de plată sau proces.

În practică, cele mai frecvente titluri executorii pentru firme sunt:

• hotărârile judecătorești executorii sau definitive, inclusiv decizia dată în apel (art. 633–634 CPC);
• contractele autentificate de notar care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă (art. 639 CPC);
• cambia, biletul la ordin și cecul, dacă îndeplinesc condițiile din legea specială (art. 640 CPC); la cambie și biletul la ordin, debitorul are doar 5 zile să conteste executarea (art. 62 din Legea nr. 58/1934);
• alte înscrisuri cărora legea le dă putere executorie, de exemplu contractele de credit bancar.

La ce să fii atent: o factură sau un contract obișnuit, semnat doar de părți, nu este titlu executoriu. Orice clauză prin care părțile declară un astfel de contract titlu executoriu este nulă (art. 641 CPC).

Executarea pornește la cererea ta, depusă la un executor judecătoresc competent, împreună cu titlul executoriu în original sau copie legalizată (art. 664 CPC). Pentru bunurile mobile și conturi, executorul trebuie să fie din circumscripția curții de apel unde debitorul are domiciliul sau sediul ori unde se află bunurile; pentru imobile, din circumscripția curții de apel unde se află imobilul (art. 652 CPC).

Executorul cere apoi încuviințarea executării de la judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, în cel mult 3 zile de la înregistrarea cererii. Instanța decide în cel mult 7 zile, fără citarea părților (art. 666 CPC). Încuviințarea produce efecte pe tot teritoriul țării și permite folosirea, simultan sau succesiv, a tuturor modalităților de executare.

La ce să fii atent: dacă instanța respinge încuviințarea, poți face apel în 15 zile de la comunicare (art. 666 alin. 7 CPC). Nerespectarea competenței executorului atrage nulitatea actelor făcute de acesta (art. 652 alin. 5 CPC).

Poprirea este, de regulă, cea mai rapidă cale de recuperare. Executorul trimite băncii sau altei persoane care datorează bani debitorului (un client, un chiriaș, angajatorul) o adresă prin care îi interzice să mai plătească debitorului. Poprirea se înființează fără somație, imediat după încuviințare (art. 783 CPC).

Din momentul comunicării, sumele sunt blocate. Banca sau terțul poprit are 5 zile să consemneze suma la dispoziția executorului (art. 787 CPC). Poprirea acoperă atât soldul existent, cât și încasările viitoare din cont (art. 781 alin. 2 CPC).

La ce să fii atent: legea limitează ce se poate reține. Din salariu sau pensie se poate lua, de regulă, cel mult o treime din venitul net (art. 729 CPC), iar din conturile unei firme rămân libere, timp de 3 luni, sumele pentru plata salariilor (art. 781 alin. 5 CPC).

Dacă banii din conturi nu ajung, executorul poate sechestra bunurile mobile ale debitorului (autovehicule, echipamente, stocuri) și poate porni urmărirea imobilelor. Bunurile se evaluează și se vând la licitație, iar din preț sunt plătiți creditorii, în ordinea prevăzută de lege.

Nu toate bunurile pot fi urmărite. Sunt protejate, de exemplu, bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului și familiei sale (art. 727 CPC), iar bunurile folosite la exercitarea unei profesii au regim special (art. 728 CPC).

La ce să fii atent: urmărirea imobiliară durează mai mult și costă mai mult decât poprirea, din cauza evaluării, publicității și licitațiilor. Dacă imobilul e ipotecat în favoarea unei bănci, banca are, de regulă, prioritate la împărțirea prețului.

Cheltuielile de executare includ taxele de timbru, onorariul executorului, onorariul avocatului, costurile cu experții, publicitatea și transportul (art. 670 CPC). Le avansezi tu, în calitate de creditor, dar ele sunt în sarcina debitorului și se adaugă la suma recuperată. Cererea de încuviințare a executării se taxează cu 20 lei pentru fiecare titlu executoriu (art. 10 din OUG nr. 80/2013).

Dacă debitorul plătește imediat după somație sau în termenul acordat de lege, el suportă doar cheltuielile pentru actele făcute efectiv și onorariile proporționale cu munca depusă până atunci (art. 670 alin. 2 CPC).

La ce să fii atent: dacă debitorul nu are bunuri urmăribile, cheltuielile care nu pot fi recuperate, cu excepția onorariului executorului, rămân în sarcina ta. Le poți recupera mai târziu, dacă situația debitorului se îmbunătățește, în termenul de prescripție (art. 670 alin. 5 CPC).

Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 3 ani; pentru titlurile privind drepturi reale, cum ar fi proprietatea, termenul este de 10 ani (art. 706 CPC). Pentru hotărâri, termenul curge de la data rămânerii lor definitive. După împlinirea lui, la cererea debitorului, titlul își pierde puterea executorie (art. 707 CPC).

Termenul se întrerupe, printre altele, când depui cererea de executare însoțită de titlu, când se face un act de executare sau când debitorul plătește voluntar ori recunoaște datoria (art. 709 CPC). După întrerupere, începe să curgă un nou termen de 3 ani. Termenul se suspendă cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau își ascunde veniturile și bunurile (art. 708 CPC).

La ce să fii atent: prescripția nu se întrerupe dacă cererea de executare a fost respinsă sau anulată, dacă executarea s-a perimat ori dacă ai renunțat la ea (art. 709 alin. 3 CPC). Dacă lași dosarul de executare în nelucrare, poți pierde tot.

Debitorul poate contesta executarea în 15 zile, de regulă de la primirea încuviințării sau a somației (art. 715 CPC). Contestația nu oprește automat executarea: pentru suspendare, debitorul trebuie să ceară asta instanței, să aibă motive temeinice și să depună, în prealabil, o cauțiune calculată la valoarea contestată (art. 719 CPC).

Dacă executarea se face pe baza unei hotărâri judecătorești, debitorul nu mai poate invoca în contestație apărările pe care le-ar fi putut ridica în proces (art. 713 alin. 1 CPC). Când contestația e respinsă, cauțiunea rămâne blocată pentru acoperirea creanței și a eventualelor despăgubiri pentru întârziere (art. 720 CPC).

La ce să fii atent: dacă debitorul a contestat cu rea-credință, doar ca să câștige timp, poți cere să fie obligat la despăgubiri, iar instanța îi poate aplica și o amendă de 1.000–7.000 lei (art. 720 alin. 3 CPC).

Dacă alți creditori execută deja aceleași bunuri, poți interveni în executarea lor, ca să participi la împărțirea sumelor obținute (art. 713 alin. 4 CPC). Sumele se distribuie după ordinea de preferință prevăzută de lege. Creditorii cu ipotecă sau gaj asupra bunului vândut sunt plătiți din prețul lui imediat după cheltuielile de judecată și de executare, înaintea celorlalți creditori (art. 865–867 CPC).

Dacă debitorul intră în insolvență, executările silite individuale se suspendă de drept de la deschiderea procedurii, iar când hotărârea de deschidere rămâne definitivă, ele încetează (art. 75 din Legea nr. 85/2014). Creanța trebuie atunci înscrisă în tabelul creditorilor, în termenul fixat de judecătorul-sindic.

La ce să fii atent: termenul pentru declararea creanței în insolvență este scurt, iar ratarea lui te poate face să pierzi dreptul de a participa la distribuiri. Urmărește Buletinul procedurilor de insolvență sau lasă un avocat să o facă.

Durata depinde de modalitatea aleasă. O poprire pe conturi cu bani în sold poate aduce rezultate în câteva săptămâni de la depunerea cererii. Urmărirea bunurilor mobile și, mai ales, a imobilelor poate dura luni, din cauza evaluării, a licitațiilor și a eventualelor contestații.

Dacă debitorul nu are bunuri sau venituri urmăribile, executorul constată acest lucru. Cursul prescripției se suspendă cât timp debitorul nu are bunuri (art. 708 alin. 1 pct. 3 CPC), iar executarea poate fi reluată când apar bunuri noi, în termenul de prescripție (art. 705 CPC).

La ce să fii atent: în cazul unei firme debitoare fără bunuri, o cerere de deschidere a insolvenței poate fi uneori o cale mai eficientă. Merită analizată împreună cu un avocat, în funcție de valoarea creanței.