Despăgubiri pentru accidente de muncă – Daune materiale și morale

Accidentul de muncă este vătămarea violentă a organismului sau intoxicația acută profesională care se produce în timpul procesului de muncă ori al îndeplinirii îndatoririlor de serviciu și care duce la incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile, la invaliditate sau la deces (art. 5 din Legea nr. 319/2006).

Pot fi considerate accidente de muncă și cele produse în anumite situații asimilate, de exemplu pe traseul normal dintre domiciliu și locul de muncă (art. 30 din Legea nr. 319/2006).

La ce să fii atent: calificarea ca accident de muncă deschide accesul la prestațiile din asigurarea pentru accidente de muncă. De aceea, contează ca accidentul să fie înregistrat corect de la început.

Angajatorul trebuie să comunice de îndată accidentul inspectoratului teritorial de muncă și asigurătorului (art. 27 din Legea nr. 319/2006). Angajatorul cercetează accidentele care au produs incapacitate temporară de muncă, iar inspectoratul teritorial de muncă pe cele care au produs invaliditate, deces sau accidente colective (art. 29 din Legea nr. 319/2006). Concluziile privind cauzele, împrejurările și responsabilii se consemnează într-un proces-verbal.

Procesul-verbal de cercetare este una dintre cele mai importante probe în procesul de despăgubire, pentru că arată dacă angajatorul și-a respectat obligațiile de securitate și sănătate în muncă.

La ce să fii atent: dacă procesul-verbal îți atribuie ție vina sau omite încălcările angajatorului, el poate fi contestat. Cere o copie cât mai repede și discută imediat cu un avocat calea și termenul de contestare.

Salariații sunt asigurați în sistemul public pentru accidente de muncă și boli profesionale (Legea nr. 346/2002). Prestațiile pot include indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, servicii de reabilitare și recuperare, compensații pentru atingerea integrității, pensia de invaliditate și despăgubirea în caz de deces.

Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă este de 80% din media veniturilor salariale brute din ultimele 6 luni; primele 3 zile le plătește angajatorul, iar de la a 4-a zi, bugetul asigurărilor sociale (art. 33–34 din Legea nr. 346/2002). Compensația pentru atingerea integrității se acordă o singură dată, când capacitatea de muncă a scăzut cu 20–50% (art. 42–44). Aceste prestații se acordă indiferent de vina angajatorului, dar nu acoperă prejudiciul moral și, de obicei, nici toate pierderile materiale.

La ce să fii atent: angajatorul răspunde pentru prejudiciile care nu sunt acoperite integral de prestațiile asigurărilor sociale (art. 44 din Legea nr. 319/2006). Instanța ia în calcul ce ai primit deja.

Angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat pentru prejudiciul material și moral suferit din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul (art. 253 din Codul muncii).

În practică, culpa angajatorului rezultă cel mai des din lipsa echipamentului de protecție, lipsa instruirii, echipamente defecte, suprasolicitare sau nerespectarea normelor de securitate.

La ce să fii atent: chiar dacă și tu ai avut o parte de vină, angajatorul poate răspunde pentru partea lui. Despăgubirea se reduce atunci proporțional.

Prejudiciul material include veniturile pierdute, cheltuielile cu tratamentul, medicamentele, transportul la medic, îngrijirea și, dacă e cazul, protezele sau adaptarea locuinței. Dacă ți-a scăzut definitiv capacitatea de muncă, se poate acorda o rentă lunară (art. 1387–1388 Cod civil).

Daunele morale acoperă suferința și restrângerea posibilităților de viață familială și socială (art. 1391 Cod civil); în practică, instanțele țin seama și de prejudiciul estetic. Cuantumul lor se stabilește de instanță, în funcție de gravitatea și durata consecințelor.

La ce să fii atent: prejudiciul trebuie dovedit. Expertiza medico-legală care stabilește zilele de îngrijiri medicale și sechelele este, de regulă, esențială.

Documentele de bază sunt:

• procesul-verbal de cercetare a accidentului;
• actele medicale, de la prima consultație până la recuperare, și certificatele de concediu medical;
• raportul de expertiză medico-legală;
• contractul de muncă, fișa postului și fișele de instruire;
• dovezile cheltuielilor făcute: facturi, chitanțe, bonuri;
• declarațiile martorilor.

La ce să fii atent: cere angajatorului, în scris, copii de pe documentele de securitate și sănătate în muncă. Refuzul lui poate fi folosit ca argument în proces.

Cererea de despăgubiri împotriva angajatorului se poate face în 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii), adică, de regulă, de la data la care ai cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea.

La vătămările ale căror consecințe apar sau se agravează în timp, momentul de la care curge termenul poate fi diferit pentru fiecare prejudiciu.

La ce să fii atent: nu aștepta finalizarea tratamentului ca să te informezi. Contestarea procesului-verbal de cercetare trebuie făcută repede și separat de cererea de despăgubiri.

Cererea de despăgubiri împotriva angajatorului este un conflict de muncă și se judecă de tribunalul de la domiciliul, reședința sau locul de muncă al salariatului (art. 269 din Codul muncii). Cauza este scutită de taxa judiciară de timbru (art. 270), se judecă de urgență, cu termene de cel mult 15 zile, iar sarcina probei revine angajatorului (art. 271–272).

Hotărârea tribunalului este executorie de drept și poate fi atacată numai cu apel, în 10 zile de la comunicare (art. 271 și 274 din Codul muncii); recursul nu este admis (art. 483 alin. 2 CPC).

La ce să fii atent: dacă accidentul a fost provocat de un terț, de exemplu într-un accident rutier în timpul serviciului, poți cere despăgubiri și de la acesta sau de la asigurătorul lui.

În cazul unui accident mortal, membrii familiei pot cere despăgubiri pentru pierderea întreținerii pe care o primeau de la victimă (art. 1390 Cod civil) și daune morale pentru suferința provocată de pierderea persoanei apropiate (art. 1391 Cod civil).

Dacă accidentul s-a produs prin nerespectarea normelor de securitate, se poate deschide și un dosar penal. În acesta, victima sau familia se pot constitui parte civilă pentru despăgubiri.

La ce să fii atent: constituirea ca parte civilă în procesul penal are termene stricte. Dacă există un dosar penal, discută cu un avocat înainte de a alege calea.