Licența de Marcă. Monetizarea Brandului fără Pierderea Proprietății.

• Art. 41 Legea 84/1998: titularul poate acorda licențe exclusive sau neexclusive, pentru toate sau pentru o parte din produsele/serviciile pentru care marca este înregistrată
• Licență exclusivă: licențiatorul se obligă să nu acorde alte licențe și să nu utilizeze el însuși marca pe teritoriul licențiatului. Cel mai valoros tip de licență
• Licență neexclusivă: licențiatorul poate acorda licențe similare altor terți pe același teritoriu și poate utiliza el însuși marca
• Licență „sole": licențiatorul nu acordă alte licențe, dar își păstrează dreptul de a utiliza el însuși marca pe teritoriu
• Înscrierea la OSIM (art. 42): licența devine opozabilă terților doar de la data publicării în BOPI. Fără înscriere, licențiatul nu poate acționa independent în contrafacere

• Royalty procentual: procent din vânzările nete ale produselor/serviciilor care poartă marca (de regulă 3% până la 8% pentru bunuri de consum, 8% până la 15% pentru modă/lux)
• Minim garantat: suma minimă datorată per perioadă, indiferent de vânzări. Protejează licențiatorul dacă licențiatul nu performează
• Upfront fee (taxă de intrare): sumă forfetară plătită la semnare, pentru accesul la marcă
• Raportare și audit: licențiatul raportează trimestrial vânzările pe care se calculează royalties. Licențiatorul are dreptul de audit anual la contabilitatea licențiatului
• Transfer pricing: la licențele intragrup, royalties-urile trebuie la nivel arm's length (conform Cod Fiscal art. 11), documentate prin benchmarking

Controlul calității nu este opțional. O marcă licențiată fără quality control devine o „naked license", care poate duce la pierderea distinctivității și a drepturilor:

• Standarde de calitate: manual de brand (logo, culori, fonturi, tone of voice), specificații tehnice pentru produse, standarde de ambalare și prezentare
• Drept de inspecție: licențiatorul poate inspecta produsele, magazinele, materialele de marketing ale licențiatului
• Aprobare prealabilă: toate materialele de marketing și produsele noi necesită aprobarea licențiatorului înainte de lansare
• Consecința neconformității: drept de remediere (30 de zile), apoi drept de reziliere și retragere a produselor neconforme de pe piață

Franciza (OG 52/1997) este mai mult decât o licență de marcă. Include transferul unui întreg sistem de business:

• Componentele francizei: marca (licență), know-how-ul (manualul operațional), asistența continuă (training, suport), identitatea vizuală (design magazin, uniforme)
• OG 52/1997: francizorul trebuie să furnizeze un Document de Informare Prealabilă (DIP) cu minimum 30 de zile înainte de semnare, conținând: experiența francizorului, performanțele financiare, obligațiile părților, lista francizaților existenți
• Taxe franciza: taxă de intrare (franchise fee: 10.000 până la 100.000 EUR), royalty lunar (4% până la 8% din vânzări), contribuție marketing (1% până la 3%)

• Încetarea licenței: expirarea termenului, rezilierea pentru neîndeplinire (neplata royalties, nerespectarea standardelor de calitate), rezilierea pentru insolvență
• Obligații post-încetare: licențiatul trebuie să înceteze imediat utilizarea mărcii pe toate produsele, materialele, website-ul, social media
• Stocuri existente: dreptul licențiatului de a vinde stocurile existente pe o perioadă limitată (wind-down period: 30 până la 90 de zile), sau obligația de a le distruge
• Non-compete post-contractual: licențiatul nu utilizează semne similare și nu desfășoară activitate concurentă pe teritoriu pe o perioadă de 1 până la 2 ani