Cesiunea de Creanță. Transformă Facturile Restante în Lichiditate.

Cesiunea de creanță este transfer convențional al unui drept de creanță de la un creditor (cedent) la un terț (cesionar). Nu necesită acordul debitorului cedat, dar necesită notificarea sa pentru a deveni opozabilă:

• Art. 1566: Creanța, precum și drepturile accesorii (garanții, privilegii, ipoteci, dobânzi), se transferă cesionarului prin simplul acord al cedentului și cesionarului
• Art. 1568: Forma: cesiunea trebuie constatată printr-un înscris, sub sancțiunea nulității
• Art. 1570: Accesorii: cesiunea transferă de drept garanțiile personale și reale, dobânzile scadente și viitoare, privilegiile, dreptul de retenție
• Art. 1573: Creanțe viitoare: cesiunea este valabilă și pentru creanțe viitoare (nedeterminate, dar determinabile). Transferul se produce la momentul nașterii creanței

Cesiunea produce efecte între cedent și cesionar de la data contractului. Dar pentru a produce efecte față de debitor și față de terți, trebuie îndeplinite formalități:

• Față de debitor (art. 1578): cesiunea devine opozabilă debitorului prin notificare scrisă sau prin acceptarea expresă a debitorului. Până la notificare, debitorul plătește valid cedentului
• Față de terți (art. 1580): cesiunea devine opozabilă terților (alți cesionari, creditorii cedentului) prin notificarea debitorului sau prin înscrierea cesiunii în registrele de publicitate (RNPM pentru ipoteci mobiliare, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare)
• Forma notificării: scrisoare recomandată cu confirmare de primire, adresată debitorului cedat, indicând: identitatea cesionarului, creanța cesionată, instrucțiuni de plată
• Prioritate: dacă aceeași creanță este cesionată succesiv mai multor cesionari, are prioritate cel care a notificat primul debitorul

• Garanția legală de existență (art. 1585): cedentul garantează de drept că creanța există, că este titular al dreptului cedat și că nu a cesionat-o anterior unui terț. Aceasta este garanția minimă, care funcționează automat
• Garanția convențională de solvabilitate: cedentul poate garanta suplimentar că debitorul cedat este solvabil la data cesiunii sau la scadența creanței. Aceasta trebuie stipulată expres în contract. Limitarea: cedentul nu poate garanta solvabilitatea debitorului decât pentru momentul cesiunii (nu pentru viitor), cu excepția stipulației exprese
• Garanția contra excepțiilor: cedentul poate garanta că debitorul nu va opune cesionarului excepții derivate din raportul juridic originar (compensare, nulitate, reziliere). Aceasta este frecventă în cesiunile de creanțe comerciale
• Limitarea garanției (art. 1586): dacă cedentul a garantat solvabilitatea, răspunderea sa este limitată la prețul cesiunii, nu la valoarea nominală a creanței

• Cesiune pro soluto (fără regres): cesionarul preia creanța definitiv. Dacă debitorul nu plătește, cedentul nu răspunde (riscul de neplată este integral al cesionarului). Prețul cesiunii este mai mic (reflectă riscul de neplată). Cel mai frecvent în vânzarea de portofolii de creanțe neperformante (NPL)
• Cesiune pro solvendo (cu regres): dacă debitorul nu plătește la scadență, cesionarul se poate întoarce împotriva cedentului și poate solicita restituirea prețului cesiunii. Cedentul rămâne garant al plății. Prețul cesiunii este mai mare. Cel mai frecvent în factoring cu regres

• Factoring: cesiunea sistematică a facturilor (creanțe comerciale) către un factor (de regulă bancă sau IFN), care plătește un avans (80% până la 90% din valoare) și reține diferența ca comision la încasare. Factoring fără regres: factorul suportă riscul de neplată. Factoring cu regres: cedentul rămâne garant
• Cesiunea de portofoliu (NPL — Non-Performing Loans): vânzarea unui pachet de creanțe neperformante (restante) de către o bancă sau un creditor financiar către un fond de investiții sau o societate de recuperare. Prețul: 5% până la 30% din valoarea nominală, în funcție de vechime, documentația existentă și profilul debitorilor
• Tratament fiscal: diferența pozitivă între valoarea nominală a creanței cedate și prețul încasat de cedent constituie pierdere (deductibilă fiscal dacă sunt îndeplinite condițiile de deductibilitate: dovada demersurilor de recuperare, provizionarea prealabilă)